Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Obiective turistice

Biserica ortodoxă din Nițchidorf

Primii ortodocşi au sosit în anii 1947-1948, refugiindu-se din Basarabia. Aceştia au înfiinţat parohia ortodoxă, drept biserică actuala cladire numită „Caritas”. După anul 1960, ortodocşii s-au retras şi absenţa acestora a condus la desfiinţarea parohiei, cei ramaşi fiind afiliaţi la parohiile învecinate din Blajova şi Duboz.
După anul 1990, locuitorii germani au părăsit aşezarea, aici venind, în principal, români ucrainieni, în special din Moldova şi Ardeal. Aceştia au reuşit, în 1992, să obţină sfinţirea locului şi punerea pietrei de temelie a noii biserici ortodoxe din Nitchidorf cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, fiind parohie de categoria aIIIa Ulterior, I.P.S. Dr. Nicolae Corneanu, mitropolit al Banatului, a aprobat reînfinţarea parohiei Nitchidorf. Dacă la început slujbele s-au săvârşit în două case particulare, acum există o biserică nouă, din lemn, în stil bucovinean, ridicată prin eforturile credincioaşilor şi ale preoţilor slujitori.

Biserica ortodoxă din Blajova

Biserica datează din anul 1794, satul fiind amintit în 1462. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului”, fiind construită din lemn (1760). Reparaţii i s-au facut de mai multe ori: 1921,1942,1962,1966. Nu este pictată, ci numai împodobită cu câteva icoane din lemn, unele din ele datând din anul 1740. Toate acestea provin din biserica care a existat înainte.

Biserica ortodoxă din Duboz

Pânâ în 1945, în Duboz exista o biserică de lemn – declarată monument istoric – construită în 1735. A fost sfinţită în 1779 de episcopul Moise putnic al Timişoarei (1774-1784). Cu timpul s-a detriorat aşa de mult, încat o furtuna a prăbuşit-o (1945).
Biserica de azi, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, e din cărămidă şi s-a zidit în 1925 dupa planul întocmit de prof. Arhitect Victor Vlad din Timişoara. Este în stil moldovenesc şi-i acoperită cu eternit. Pictura murala, în tempera şi iconostasul în ulei, au fost efectuate în 1943 de picorul Alexandru Pop. A fost electrificată în 1972.

Biserica romano-catolică din Niţchidorf

Timp de două secole a fost un sat aproape exclusiv german, romano-catolic. Şvabii au construit în 1825 biserica romano-catolică. Biserica are o lungime de 30 m şi 13 m lăţime, turnul era la început mai rotunjit dar dupa încendiul din 1911 a luat o altă formă. Situată în vestul României, în județul Timiș, este o bijuterie arhitecturală ce datează din secolul al XVIII-lea. Cu o arhitectură barocă elegantă și o atmosferă îmbietoare, biserica este un simbol al comunității romano-catolice din zonă. Fațada sa impresionantă, cu elemente decorative elaborate și turnul înalt, îi conferă un aspect impunător și îi atrage atenția vizitatorilor încă de la distanță. Interiorul său bogat, decorat cu fresce și sculpturi fine, emană o atmosferă de solemnitate și spiritualitate, oferind un loc de adunare și rugăciune pentru credincioși de-a lungul secolelor. Biserica romano-catolică din Nițchidorf reprezintă nu doar un loc de închinare, ci și o comoară culturală și istorică ce merită descoperită și admirată.

 

Monumentul eroilor din Nițchidorf

Între anii 1914-1918 în primul război mondial au murit 77 de bărbaţi pentru care s-a construi un monument în amintirea lor. Monumentul a fost sfinţit în 11 octombrie 1925. Monumentul este lucrat de meşteri în piatră din Lugoj. De întreţinerea monumentului se ocupau preoţii romano-catolici şi membrii comunităţii bisericii romano-catolice.

Lunca Pogănișului

Rezervaţia naturală Lunca Pogănişului, zonă în care primăvara înfloreşte o plantă rară, monument al naturii: laleaua pestriţă – Frittilaria meleagris.

Pogănişul este unul din puţinii afluenţi ai Timişului din partea sud-estică; acesta drenează o mare parte din zona colinară din sud de Buziaş. Este practic un pârâiaş, care vara aproape seacă. Cu o albie destul de bine conturată în general, în aval de localitatea Cadar şi până la Otveşti, pe o lungime de cca 8 km, el se despleteşte în mai multe braţe, distanţate între ele uneori până la 1,5 km, realizând o zonă uşor inundabilă, oricum cu exces de umiditate. Datorită inaptitudinii zonei pentru agricultură, aici s-au păstrat o mulţime de pâlcuri şi trupuri de pădure, în special din stejar, frasin, salcâm, plop,care dau zonei un aspect mozaicat, deosebit de original.

Distanţa de Timişoara pe drumul asfaltat prin Moşniţa Nouă-Sacoşu Turcesc şi până la localitatea Berini, este de 27 km.

Ultima actualizare: 16:38 | 19.06.2024

Sari la conținut